Atunci când stăm în picioare, greutatea este plasată cât mai egal pe cele două picioare. Centrul de masă al corpului nu „alunecă” nici spre în față și nici în stânga sau în dreapta. Ca rezultat, trunchiul nu este comprimat, iar mușchii spatelului și ai gâtului lucrează pentru a produce alungire.

Următorul pas este conștientizarea posturii corpului. Exprimarea exclude orice formă de ezoterism, poți, ca experiment să te observi, mai exact, cum te poziționezi atunci când discuți cu cineva în picioare, stai la o coadă, urci cu liftul șamd. Desigur, exemplele pot continua intuitiv, ar mai fi de menționat și observarea mersului și a propriei prezențe în corp, în timpul acestei activități.

Din păcate puțini oameni se mai deplasează pe jos de acasă la muncă, chiar si dacă acest lucru nu ar lua mai mult de 30 – 40 de minute. Dar, poți continua experimentul  atunci când te deplasezi pe jos pentru câteva minute legat și observa cum sunt poziționate vârfurile atunci când calci, ce se întâmplă cu gleznele, rămân stabile sau cad spre interiorul pasului, ce se întâmplă cu bazinul, cât de mult se balansează, cum este plasat trunchiul în relatie cu bazinul și dacă imaginea pe care o vezi este stabilă sau oscilează și ea.  

Poți continua și analiza dacă atunci când mergi tinzi să procesezi informațiile care legate de actul efectiv al mersului și de controlul corpului sau dacă mintea tinde să fugă și deplasarea ta prin spațiu se face pe „pilot automat”. Pentru că după cum am observat deja la noi și la alții, corpul știe se deplaseze și atunci când „deținătorul” sau „deținătoarea” citește ceva pe telefonul mobil. Desigur, parcă nu la fel de grațios…

În cazul în care ai constatat că tinzi să stai mai mult pe un picior, cu trunchiul lăsat într-o parte sau poate stai pe ambele vârfuri, dar glezenele cad spre interior laolaltă cu genunchii, iar burta ajunge în fața pieptului, că imediat  cum plasezi talpa pe sol, corpul începe să se „unduiască”, poți lua măsuri. Informațiile despre postură abundă, la un singur click, însă diferența o face cum implementezi această informație în propriul corp. Iar asta se cheamă simț.

Cele zece ședințe de 90 de minute din cadrul programului Postural Alignment te vor învăța în mod garantat plasamentul simetric al articulațiilor în plan frontal și cum să creezi acea linie care unește în plan sagital urechea cu glezna, fără a pierde umărul, șoldul și rotula. Plus, simțul necesar pentru a crea această postură, alături de o re-echilibrare a tensiunilor fibrelor musculare și fasciale.

Vestea bună este că odată ce poți recrea această postură, nu este nevoie să mergi undeva anume, pentru a te antrena. Un minut pe zi, dimineața sau seara, în fața oglinzii poate fi suficient că să îți fixezi simțul necesar.Mai departe, de fiecare dată când mergi, vei putea să îți monitorizezi eficiența bio-mecanică și, desigur aduce ajustările necesare. Iar faptul că va trebui să te concentrezi pe controlul corpului poate însemna și o pauză bine venită pentru mintea care este obișnuită să gândească non-stop.

Există o tehnică de antrenament pe care vei învăța să o aplici atunci când urci și cobori scări. Nu este nici un secret, în loc să te „rostogolești” la vale, poți să produci decelerare, implicând mai intens musculatura picioarelor și capacitatea de stabilizare a trunchiul. Chiar dacă nu ai lucrat încă exercițiile Postural Alignemnt, te putem sfătui astfel, atunci când urci scări: pune piciorul pe treaptă cu vârful perpendicular pe muchia ei, izolând mișcarea din șold, strânge apoi fesa și caută să „înfunzi” treapta, transferând energia fizică pe care ai creată în menținerea fermă a trunchiului. Observă și cum se simt umeri, dacă mai este sau nu nevoie să „tragi” de ei, pentru a te menține drept!

Cât de despre exersarea posturii statice, după cum am scris și mai sus, ocaziile abundă. Să aștepti ca pieton la semafor, așteptând semnalul verde devine brusc mai puțin plictisitor,dacă ne observăm și ne ajustăm postura.

Stăm în picioare, mergem, ce altceva mai facem în timpul unei zile? Stăm așezați, la birou, în mașină, și desigur acasă. Ce ai spune însă dacă te-am sfătui să încerci ca atunci când stai pe scaun să alungești ceafa mai întâi, trăgând urechile deasupra umerilor? Vei observa poate că segmentul toracic al coloanei se trezește la viață, menține-l atunci înalt și observă cum greutatea capului nu mai trage spre monitor, cocoșându-te ci se resfrânge în bazin, în zona contact a șezutului cu scaunul. Lasă ca spătarul să te ghideze mai degrabă, pentru ca altfel te vei lăsa prea mult în spate, ajungând să aluneci cu șezutul în scaun. Sau, dacă descrierea ți se pare complicată, nu te vom contrazicie și îți recomandăm să lucrezi la calculator de pe o minge de fitness.

Vom încheia acest capitol cu referire la un spațiu atât de drag nouă românilor: automobilul. Observă cât de lasat este spătarul scaunului și dacă e nevoie să ridici bărbia pentru a „vedea” prin parbriz. Dacă începi și îndrepți scaunul, vei constata că tetiera este reper excelent pentru a întinde mușchii cefei, ajutând această mișcare cu ridicarea coastelor și înălțarea toracelui, predând mai departe misiunea musculaturii coloanei, care în acest moment tocami s-a retrezit la viață! Succes și conduceți prudent! Inclusiv, propriul corp!